Legenda acestei bauturi distinse provine de când romanii au invadat Marea Britanie gasind un popor ciudat care aveau un obicei de a-și picta fețele și de a-și tatua corpul, pe care l-au numit Picti (tablouri). 

Pictii obișnuiau să bea, mai ales în noaptea solstițiului de vară în timpul ritualurilor speciale, un ciudat lichid întunecat care îi făcea deosebit de euforici, o infuzie de nuci necoapte în miere și fructe fermentate. Aceasta licoare era strămoșul Nocino.

Conform tradiției antice italiene, nocino ar trebui să fie preparat de o femeie expertă. Doar fecioarele, desculțe și îmbrăcate în alb, ar trebui să se urce în copac după lăsarea întunericului în noaptea de 23 iunie și să culeagă fructele prețioase cu mâinile goale.

Lichiorul produs era capabil, să aducă sănătate, bunăstare și bogăție. Nucul era așadar un copac legat de lumea feminină și în special de vrăjitoare. Și datorită acestui „arbore al vrăjitoarelor” a fost posibil să se pregătească un amestec „magic” din nuci verzi, preparate de femei și cunoscut pentru tratarea suferintelor populației rurale din vremuri trecute. De fapt, vindecarile erau considerate magice la vremea respectiva si ceea ce numim astazi „medicina” a fost pentru stramosii nostri rezultatul unor retete ciudate, pazite gelos de femei, care cunosteau misterioasa arta a plantelor, adica asa-zisele vrăjitoare.